Cunoasterea care va va fi prezentata acum reprezinta latura feminina a corpului de lumina al omului.
Prin acest articol veti avea acces nu numai la teorie, dar si la procesele pe care le puteti utiliza pentru a incepe sa va vindecati propriile dureri si tipare negative. Aceste procese sunt aceleasi care au fost folosite in vremurile stravechi. Ele constituiau o parte din invatatura ce ii pregatea pe oamenii de atunci, pentru experimentarea directa a realitatilor interdimensionale si ale Lumii de Lumina - o lume pe care ne-o amintim acum, doar in visele noastre.
Noi am fost orbiti de lumina puternica a simturilor dominate de partea stanga a creierului nostru. Acum, amintirea acestei cunoasteri va permite lumii sa perceapa, din nou, intr-un mod cu adevarat echilibrat.
COMORILE ASCUNSE ALE VISELOR
Noi traim in corpurile noastre, dar adesea uitam cat de conectati suntem, cu adevarat, cu aceste corpuri. Actionam ca si cand corpul nostru ar fi un corp strain, inaccesibil dialogului, care trebuie dus in alta parte ca un obiect pentru a fi reparat. Noi suntem cei care percepem multitudinea de senzatii, emotii, sentimente si chiar dureri si, totusi, nu parem a pricepe posibilitatea ca am putea influenta puternic, in mod direct, sanatatea propriului corp. In schimb, ne abandonam puterea medicamentelor, chimicalelor sau doctorilor, terapeutilor, chiropracticienilor , farmacistilor, vindecatorilor sau chiar prietenilor nostri si, cel mai adesea, facem asta, fara ca macar sa ne intrebam: "Ma pot, oare, vindeca singur?"
Comoara se afla in starea noastra de vis
Atunci cand vorbim despre corpul nostru, sau cand ne adresam acestuia, cel mai bine este sa apelam la imagini, pentru ca imaginile reprezinta un limbaj pe care corpul nostru il intelege mult mai bine decat daca am folosi cuvinte. Pentru a ilustra ceea ce vreau sa zic, dati-mi voie sa va spun o poveste.
De mult, de mult, in Cracovia traia un evreu pe care il chema Eizik, fiul lui Yekel. Plin de datorii si coplesit de responsabilitatea unei familii numeroase, Eizik tanjea ca cineva sau ceva sa apara de undeva si sa-i usureze aceasta povara. Dar, nimic nu parea sa apara.
Intr-o noapte, Eizik a avut un vis ciudat. S-a vazut in Praga, capitala aflata la o mare distanta, stand pe un pod ce trecea peste raul Valtava, chiar langa palatul regelui. "Sapa!" - ii spunea o voce in ureche. "Chiar in acest loc este ingropata o comoara. Toate problemele tale se vor rezolva." Dar, cand s-a trezit, Eizik nu i-a dat importanta visului, crezandu-l doar o plasmuire a imaginatiei. Stia, oricum, ca nu are nici puterea, nici resursele necesare sa calatoreasca atat de departe.
Dar visul tot revenea. Noapte dupa noapte, el avea acelasi vis. In cele din urma, Eizik si-a dat seama ca nu va avea liniste pana cand nu va merge in indepartata Praga, pentru a verifica adevarul.
Cand a juns in capitala, epuizat si infometat, Eizik s-a dus direct la palatal regelui. Acolo, el a recunoscut podul din vis, locul fiind exact ca in viziunea sa. Dar podul era pazit de soldati. Cum s-ar fi putut apropia?
Atunci, pur si simplu, s-a hotarat sa spuna adevarul si - cred ca va imaginati - revelatiile lui Eizik au provocat soldatilor un imens amuzament. "In ceea ce ma priveste," a spus unul dintre ei, in bataie de joc, "eu am visat ca exista o comoara, care este ingropata in Cracovia, sub cuptorul unuia Eizik, intr-o casa de evrei, si, acusica, plec intr-acolo s-o iau!".
Auzind aceste cuvinte, Eizik a avut, instantaneu, o sclipire. S-a intors repede la Cracovia, a dat la o parte pietrele din cuptor si - fiti atenti! - acolo se afla comoara.
Faptul ca sunt comori ascunse in interiorul nostru, intotdeauna la indemana, acesta este mesajul cel mai evident al acestei povesti pline de intelepciune. Dar faptul ca exista comori care se afla ascunse in visele noastre, este un mesaj foarte putin inteles sau acceptat.
Dar daca morala povestii este inteleasa pana la capat, putem vedea ca ni se spune ca visarea in sine contine raspunsul la problemele noastre. In aceasta poveste, visarea este bagheta magica, ce face ca norii sa se risipeasca, deschide usile incuiate, curata panza de paianjen si oglinzile prafuite si reveleaza comorile ascunse in fiecare dintre noi.
Este, oare, adevarat? Putem, acum, sa ne folosim visele, pentru a ne purifica propriile corpuri fizice, mentale, emotionale si spirituale? Pentru a raspunde la aceste intrebari, trebuie sa punem o alta intrebare: "Ce este visarea?"
Doua creiere aflate in conflict
Avem un singur trup, dar avem doua maini, doua picioare, doi ochi si doua creiere. Fara aceste dualitati nu am putea tinde catre starea de echilibru. Din pacate, totusi, una dintre partile mintii si trupului nostru se va atrofia, adesea, slabind si subminand cealalta parte. De exemplu, daca mana dreapta este folosita prea mult, simetria naturala a posturii noastre se poate dezechilibra.
Cele doua parti ale creierului nostru (pentru a simplifica, le vom numi creierul stang si creierul drept) nu au convietuit prea bine impreuna. Creierul stang a dominat modul nostru de gandire, de la aparitia revolutiei stiintifice. El lucreaza cu logica, limbajul, abstractizarea, matematica, fizica, solutionarea problemelor. Modul sau de gandire este secvential, linear, rational si obiectiv. Evolutia sa este dependenta de legile cauzei si efectului. Creierul stang tinde sa surclaseze si sa dezechilibreze subiectivul creier drept.
Dimpotriva, creierul drept este implicat, in mod esential, in functionarea corpului si in toate manifestarile, senzatiile si emotiile acestuia. El descifreaza, cu viteza luminii, semnale complexe, reconstruindu- le, pentru a capata cunoastere. In acest fel, de exemplu, creierul drept nu numai ca emite judecati asupra aspectelor exterioare si ale stadiului starii de bine a altor oameni, dar el face si o evaluare asupra trairilor emotionale mai profunde.
Creierul drept opereaza instantaneu, holistic si intuitiv. Dupa cum exprima, atat de potrivit, limba engleza, noi suntem in-formati (in-formed) de catre creierul drept, care desface tipare, forme, modalitati de interactiune. Astfel, cilii mirosului sunt in-formati de forma moleculelor care plutesc prin nasul nostru. Urechile noastre sunt imprimate cu tiparele undelor de sunete, ochii nostri cu undele radiatiilor electromagnetice.
Creierul drept nu numai ca primeste, dar si reactioneaza fata de lumea exterioara si de fluctuatiile ce se manifesta in interiorul corpului nostru. El face asta, aducand tipare, forme si modificari in constiinta noastra. Creierul nostru drept viseaza, in mod activ, zi si noapte.
Atunci, de ce subevaluam aceasta parte geamana a noastra? Daca suntem dreptaci, ne-am gandi vreodata sa ne taiem mana stanga, pur si simplu, pentru ca nu este la fel de utila ca cea dreapta? Cine ne spune ca acest creier drept nu este folositor?
Raspunsul este, desigur: creierul stang! Solicitand atentia noastra, creierul stang refuza sa renunte la prerogativele sale, spunandu-ne ca priceperea creierului drept se limiteaza la vise - si ca visele sunt doar fantezii. Dar, oare, este chiar asa?
Visele si fantezia
Inainte de a descrie puterea uitata a visarii, trebuie sa inlaturam credinta ca visarea si fantezia sunt acelasi lucru. Creierul stang, fiind plin de vointa, agresiv si competitiv, stabileste teluri, pe care actioneaza ca sa le realizeze. Fantezia este calea prin care creierul stang ne rasuceste adevarata noastra visare, in propriile sale scopuri.
De exemplu, putem avea fantezia ca seful nostru este concediat, pentru ca a furat bani de la companie si, auziti!, postul lui ni se ofera noua. Fantezia este in interesul personal. Cerintele, asteptarile, dorintele, pasiunile si resentimentele noastre dau culoare fanteziei si rezultatelor acesteia.
Visarea adevarata nu are asemenea intelesuri. In schimb, ea raspunde jucaus, asa cum face un copil. Daca se confrunta cu o strambatura, ea va scoate limba. In fata unei femei frumoase, ea va lumina cu un miros minunat sau cu un peisaj mirific. Visarea raspunde exact la ceea ce percepe - nu in mod simplist, prostesc, ci intr-o maniera directa, spontana si creativa.
Vom numi aceasta visare afectuoasa imaginatie activa.
''Hrana sanatoasa a asocierilor
Imaginati-va un copil lipsit de mama sa de la o varsta frageda. El plange si plange si continua sa planga si cand devine adult.
Cu ce il hranim? Cu cuvinte. ''Cure de vorbit.'' Din pacate, curele cu vorbe au efect doar asupra mintii. Ele nu pot ajuta bietul corp, care tanjeste, inca, dupa atingerea tandra a mainilor mamei, pline de ocrotire, dupa ganguritul ei dulce, dupa lumina ochilor si a zambetului ei.
Cuvintele se infasoara doar in jurul corpului care sufera de povestea trista a pierderii. Ele nu pot vindeca trupul de foamea sa de afectiune. Numai in-formand creierul drept (prin folosirea imaginatiei active, pentru a-i hrani experientele traite, efectele concrete, pentru a-i darui sustinerea de care are nevoie atat de acut), numai in acest fel se poate reface tiparul. Prin in-formarea creierului drept, prin imaginatia activa, configuratiile intiparite de pierderea timpurie pot fi clarificate si reconfigurate.
Cum putem in-forma creierul drept, prin imaginatia activa? Cum se face, de fapt, aceasta?
Pentru inceput, prin terapeuti sau alte ajutoare, creierul drept regaseste urechea ascultatoare, ochii iubitori, atingerea mainii care mangaie corpul sau chiar apropierea fiintei dragi. Jumatate din procesul vindecarii se realizeaza prin prezenta activa, grija sau atingere.
Chiar la o anumita distanta, creierul drept actioneaza ca un radio, captand forma acestor frecvente de afectiune. Noi experimentam acest fenomen in viata de fiecare zi, cand ne gandim la cineva care, apoi, ne va suna in ora sau ziua urmatoare. Viziunea chipului acelei persoane si emotia generata in creierul nostru drept, trimit un semnal celeilalte persoane, in acelasi fel in care o statie radio va emite semnale specifice pentru a fi receptionata. Rezonanta la ganduri si sentimente subtile este o caracteristica a creierului drept.
Sa ne ocupam, personal, de durerile noastre
Datorita abilitatii creierului drept de a recapata tipare pierdute - precum in exemplul de mai sus - nu trebuie sa pierdem timpul, ci sa ne hranim singuri, cu hrana sanatoasa a corelarii/asocieril or! Altii ne pot stimula receptivitatea, dar si noi putem face asta, in acelasi fel. De fapt, fiind mereu in corpul nostru, o putem face mult mai bine decat oricine altcineva. Tot ce trebuie este sa ne intoarcem simturile catre interior, pentru a ne asculta propriile nevoi.
Cu ce incepem? Cu corpul nostru. In primul rand, incepem sa ne refacem tiparele configuratiilor lipsei, prin atentia pe care o acordam durerilor si disconfortului din corpul nostru. Atunci cand ne confruntam din nou cu durerea, incercarea de a ne distanta de ea hraneste tiparul lipsei, al pierderii. Atunci cand invingem impulsul natural de a fugi si incepem sa ne hranim creierul drept, experientele, energiile subtile, cautarea sprijinului corpului nostru, avem posibilitatea de a realiza reversul tiparelor negative si de a genera vindecare.
Iata cum sa faceti:
Sa ne ocupam de durerile noastre
Inchideti ochii, respirati incet, de trei ori, numarand inapoi, de la 3 la 1. Imaginati-l pe "1" foarte inalt, bine conturat si foarte luminos.
Apoi, intoarceti-va ochii spre interior, inauntrul corpului vostru. Imaginati-va cum calatoriti in jos, in zona durerii fizice, emotionale sau mentale. Permiteti-va sa fiti in-formati de catre durerea voastra. Cum arata ea? Ce culoare are? Are vreun miros? Are o anume textura sau un anume sunet? Este fierbinte sau rece? Inflamata sau lipsita de stralucire? Umeda sau uscata? Descrieti tot ceea ce ''vedeti'' despre durerea voastra.
Facand asta, veti avea impulsul sa faceti ceva, ca reactie la ceea ce ''vedeti.'' De exemplu, sa ne imaginam ca ati fost informati ca aveti o fractura lineara, foarte fina, la un os. Cum ati putea sa abordati aceasta problema? Raspunsul il veti gasi numai prin propriile voastre impulsuri. Exact asa cum faceati cand erati copii, va jucati, improvizati. De exemplu, va va veni ideea sa umpleti fisura osului cu o raza de soare. Sau v-ar putea veni impulsul sa o lipiti cu pasta alba de ridiche mestecata. Gasiti-va imagini. Ati primit o informatie din interiorul vostru, care va spune ca aveti o fisura lineara, iar voi raspundeti, oferind o alta imagine, imaginii ce v-a fost data.
In acest fel, va hraniti creierul drept. Pe calea neuronala, acest mesaj nou este transmis osului vostru. Osul, in-format corespunzator, se grabeste sa se vindece.
Nu trebuie sa credeti in mod automat ceea ce va spun: testati in mod activ. Cuvintele nu pot in-forma. Data viitoare cand experimentati o durere, folositi-va imaginatia pentru a va autovindeca.
Raspunsul la in-formatia interioara
Contactul cu durerea nu este singurul mod in care puteti accesa creierul drept. Relaxarea ofera informatii la fel de valoroase. De exemplu, cand sunteti pe cale de a adormi, dar inca nu s-a instalat somnul, puteti fi, subit, invadat de senzatii noi, culori intense, lumini si juxtapuneri ciudate de imagini. Aceste imagini (numite hypnogogice) reveleaza conturul creierului vostru drept. Atunci cand adormiti, cand stimulii exteriori sunt inchisi sau tacuti, creierul drept iese la suprafata, ca o insula din adancuri, ce iese din oceanul uitarii, din somn.
Visele voastre va prezinta un puzzle, inca neterminat, la care puteti adauga piesele pe care le doriti. De exemplu, visati ca sunteti purtati de un torent, ale carui ape involburate cresc. Va treziti cu un sentiment de teroare. Dar, dupa contemplare, recunoasteti ca viata voastra este prea ocupata si ca nu detineti nici un control. In acest caz, ce ati putea face? Va sunati terapeutul, fiind intr-o stare de panica? Posibil. Dar, o cale mai buna, poate, este doar sa va asezati, sa inchideti ochii si sa va reintoarceti la visul vostru. Aceasta metoda, de a va confrunta cu propria teama, este mai rapida si va elibereaza, daruindu-va independenta si posibilitatea de a stapani singuri situatia.
Iata cum se face:
Fiti prezenti in visele voastre
Inchideti ochii si respirati, profund, de trei ori, numarand invers, de la 3 la 1.
Acum, reintoarceti- va la visul vostru. Va vedeti tarat de un torent dezlantuit. Ce faceti pentru a scapa din aceasta situatie-limita? Puteti, spre exemplu, sa va relaxati complet si sa va lasati purtat de apele involburate. Curand, sunteti purtat in jos, spre o mare calma, sclipitoare. Sau va puteti agata de o creanga joasa si sa iesiti, astfel, din apa furioasa. Sau, pur si simplu, puteti decide sa va scufundati in valtoarea torentului si sa ramaneti acolo, devenind una cu apa, apoi sa iesiti la suprafata, observand cum apele s-au potolit. Urmariti ce se intampla. Atunci cand simtiti ca miscarile apei sunt complet calme, expirati si deschideti ochii.
Deci, aveti mai multe optiuni. Dar, va rog sa va amintiti ca, atunci cand reintrati in vis, numai una dintre optiuni poate fi aplicata. Imaginea din vis si acea unica optiune vor servi atat diagnozei, cat si vindecarii voastre. Veti gasi rezolvarea unui scenariu in care va aflati in dificultate, prin interventia activa asupra viselor si prin in-formarea corpului vostru asupra domolirii furtunii fizice, emotionale sau mentale. Astfel, ati participat direct la propria vindecare.
Dialogul cu creierul vostru drept
Veti fi, oare, satisfacuti doar cu posibilitatea de a raspunde unei dureri sau unui vis? Ce ati spune de dialogul direct cu creierul vostru drept? Acum stiti ca de interventia voastra depinde reinstaurarea starii de sanatate, in prezent si pe viitor. Sunteti, oare, tentati sa descoperiti ce comoara este ingropata in cuptorul vostru emotional? Sa dati la o parte pietrele care o ascund? Sa patrundeti in spatiul magic pe care tocmai l-ati gasit?
Pentru asta, trebuie sa actionati! Trebuie sa intrebati, asteptand ca raspunsul sa vina, nu in cuvinte, ci printr-o experienta tridimensionala, complexa, la care participati direct. Creierul vostru drept este ca un copil foarte bine stimulat. Cu cat mai mult indrazniti sa ii adresati intrebari, cu atat mai multe raspunsuri active, vitale, pline de interes, jucause veti primi. Foarte curand, el isi va revela, in maniera sa jucausa, abundenta din lumea lui ascunsa. Copilul plin de lacrimi, care a devenit un adult trist, se simte din nou implinit.
Acordandu-va atentie voua insiva, incepeti sa fiti hraniti, imbogatiti, transformati. Vechile configuratii fixe ale pierderii si impovararii se desfac, se transmuta si se duc catre tinutul promis, in care curge lapte si miere. Abundenta, bogatia, creativitatea, bucuria, lumina, iubirea, gratia, frumusetea toate rasar din taramul interior. Pentru a le accesa, trebuie doar sa utilizati aceasta in-formatie.
Dialogul cu lumea viselor voastre
Inchideti ochii si respirati, profund, de trei ori, numarand invers, de la 3 la 1.
Imaginati-va ca stati pe o pajiste, privind la cerul de un albastru clar. Intindeti mana in sus, catre soare, si prindeti o raza de lumina, cu care desenati un cerc luminos in partea dreapta a cerului. Expirati si aduceti mana in jos.
Priviti in cercul de lumina si vedeti ce minunatii apar acolo, pentru voi. In functie de ce vedeti, raspundeti imediat ce apare o solicitare. Sau, daca imaginea va completeaza si va satisface, expirati si deschideti ochii.
Sunt cai infinite de a repera Sursa imaginara. Pentru a gasi modalitatile prin care puteti face acest lucru, trebuie sa deveniti un poet. Poetul creeaza un taram ireal intre cuvinte si imagini. El ne scoate din modul nostru uzual de a vedea realitatea, prin imagini juxtapuse sau prin salturi ale imaginatiei, efecte paradoxale sau neasteptate. Puteti invata enorm din maiestria poetului.
Amintiti-va: creierul vostru stang vrea sa dezavueze tot ceea ce tocmai ati citit. Dimpotriva, creierul drept se manifesta prin imagini, simt tactil, sunet, miros si gust.
Oare va veti hrani copilul interior infometat, cu hrana sanatoasa a imaginatiei? Daca veti face asa, nu numai ca va veti autovindeca, dar veti porni pe drumul unei aventuri incitante. Precum Eizik din Cracovia, participand activ la propriile vise, veti descoperi comorile ingropate in inima voastra. Acolo este ascunsa mostenirea voastra, harazita de la nastere, de sanatate, abundenta, fericire si viata plina de echilibru si armonie.
