awakening

GREATNESS
http://www.CosmicNature.net

GREATNESS

ARTA DE A TRAI SI ASPIRATIA SPIRITUALA

By Octavian Sărbătoare (Australia)



Ars bene vivendi

Arta de a trăi este un subiect fascinant în sine. Tot aşa de fascinante sunt preliminariile artei de a trăi: practici, tehnici, studii şi cercetări personale care ne permit să practicăm sau să trăim o formă de artă spirituală.

Încă de la început trebuie spus că nu poate exista o cale standard de a ajunge la practica artei de a trăi. Sunt fireşte multe tradiţii, care au drept scop mai mult sau mai puţin explicit, arta de a trăi.

Putem generaliza, că toate religiile într-o formă sau alta, încearcă să abordeze într-o manieră teoretică şi practică, o artă spirituală. Filozofiile la rândul lor, într-o manieră specifică, abordează de asemenea aceasta.

Este o preocupare umană esenţială de a răspunde la întrebări ca: "Ce să fac pentru a nu suferi?",

"Cum ar fi mai bine să acţionez acum?",

"Cine sau ce sunt eu?"

şi lista poate continua cu întrebări pe care cei mai mulţi dintre noi le cunoaştem în mod empiric.

Prin urmare, constatăm, că mai mult sau mai puţin conştienţi, cei mai mulţi dintre noi suntem preocupaţi să ştim cum să trăim, cum să ne conducem optim viaţa proprie şi cum să trăim plenitudinea vieţii. Toate acestea sunt definite generic sub termenul de fericire. Trebuie să admitem că avem o preocupare obsedantă să fim fericiţi, aceasta se reflectă în multitudinea de activităţi rezultate din felul în care ne trăim viaţa.

Privită sub aspect spiritual, această preocupare obsedantă pentru fericire poate fi definită ca aspiraţie spirituală şi aici apare firesc ideea de a defini obiectul acestei aspiraţii. Ştim din experienţă că în aspiraţiile spirituale nu sunt strict necesare noţiunile de Dumnezeu, sfinţi, maeştri, etc. Sunt multe exemple că în diferite tradiţii există nenumărate căi de aspiraţie spirituală; este la latitudinea fiecăruia de a găsi o modalitate potrivită pentru a urma o astfel de cale. Aspiraţia spirituală poate fi sub forma unor principii sau sub forma încercării de apropiere de o anumită emanaţie spirituală ca Iisus în creştinism, sau Krishna în tradiţia hindusă, ori Lao Tzi (Tze) în tradiţia taoismului, etc. Prin aceasta se poate observa că avem o mare libertate de a alege.

Aceasta nu înseamnă că este simplu sau uşor să începi o viaţă spirituală conştientă. Practica demonstrează că din contra, o viaţă spirituală conştientă nu este uşor de a o începe şi practica. Obstacolele sunt multe: în general avem tendinţa de a blama exteriorul pentru diferite neşanse; dar privind cu onestitate lucrurile constatăm că de fapt noi înşine suntem sursa propriilor neşanse în cele mai multe cazuri. Sunt, fireşte, unele împrejurări independente de noi, care ne pun piedici în ceea ce vrem să facem pe linie spirituală, dar ca aspect dominant, putem spune că noi suntem cei care ne orientăm viaţa, prin acţiunile ei obişnuite. Aceste acţiuni de zi cu zi (poate sună paradoxal!) ne orientează viaţa viitoare. O întâlnire cu o persoană poate fi semnificativă pentru ce vom face sau gândi în viitor, cititul unei cărţi sau articol ne poate influenţa viaţa în mod decisiv, etc. Constatăm astfel că acţiunile de ieri îşi pot arăta fructele acum, iar ceea ce facem acum, poate deveni cauză pentru un efect în viitor. Aceste idei au fost expuse sub felurite forme în multe tradiţii, ceea ce putem aduce nou în această direcţie este felul de a le aplica în contextul prezentului, care este unic în manifestarea şi percepţia personală.

Privind diferite instituţii, organizaţii, etc., care-şi propun ţeluri spirituale, putem fi decepţionaţi de ceea ce vedem şi constatăm în modalitatea în care viaţa spirituală a anumitor căi specifice este prezentată aici. Aceasta nu înseamnă ca aceste instituţii sau organizaţii nu au valoare în sine. Doctrinele lor spirituale sunt valoroase pentru cei care cred în ele, cei care se simt "îmbunătăţiţi" prin contactul cu aceste organizaţii. Ceea ce nu prezintă nici un sens pentru cineva, poate fi semnificativ pentru altcineva. Astfel se explică durata lor în timp, că răspund şi oferă căi spirituale valabile pentru anumite persoane. Şi totuşi, de cele mai multe ori suntem decepţionaţi de ceea ce vedem. Aceasta nu înseamnă că suntem îndreptăţiţi să le criticăm. Înseamnă mai degrabă că ceea ce vedem nu este potrivit cu propria aspiraţie personală, dar organizaţiile pot avea ceva bun pentru aspiraţia personală a altcuiva.

Trebuie observat că toate căile spirituale sunt limitate în ceea ce se poate obţine, urmându-le. Aceasta vine fireşte, din natura lucrurilor: conceptele limitate, oferă soluţii relative, în concordanţă cu propriul"câmp spiritual" al aspirantului. Acest "câmp spiritual" nu este decât valoarea limitată a noţiunilor care sunt vehiculate în aspectele spirituale. Exemple sunt nenumărate. Dacă cineva a practicat creştinismul într-o perioadă a vieţii, în momentul în care această aspiraţie nu mai prezintă o cale personală de creştere spirituală, alte căi, fireşte, pot fi căutate. A da un alt exemplu din creştinism este comparaţia dintre biserica satului (sau străzii) şi viaţa monahală, a călugărilor (călugăriţelor). Viaţa monahală este un pas înainte faţă de creştinismul de convenienţă al săteanului obişnuit. Şi totuşi aşa cum s-a menţionat mai înainte şi viaţa monahală îşi are limitele ei şi prin urmare ar fi firesc dacă cineva ar vrea să o părăsească la un moment dat, pentru ceva mai elevat. Religiile există ca urmare a unei tradiţii şi sunt creaţii ale unor grupuri de oameni. Privind contextul şi evoluţia istorică, constatăm că aceste instituţii, mai devreme sau mai târziu, devin instituţii de convenienţă. Aceasta este valabil pentru orice alte organizaţii, cluburi, asociaţii Yoga, etc. Pe scurt, nici o instituţie cu temă spirituală nu poate ieşi din limitări şi condiţia relativă inerentă. Această relativitate poate fi dată de fosilizarea ideilor organizaţiei respective, de decadenţa spirituală a conducătorilor, de lipsa de sens a ideilor în noul context social, etc.

Constatând lipsa de sens a unei organizaţii, un aspirant înţelept, chiar dacă a fost strâns legat de acea organizaţie, nu intră în conflict cu ea. Mai degrabă pur şi simplu o ignoră. Să nu uităm că o organizaţie poate fi încă utilă pentru alţi aspiranţi care găsesc valoare în ea.

Începutul vieţii spirituale

Cum începem viaţa spirituală?

Metode sunt multe, valoarea lor este probată numai în mod empiric.

Mai întâi aş menţiona că viaţa spirituală este iniţializată de cele mai multe ori de un fel de criză personală de identitate şi direcţie. Viitorul candidat (candidată) este într-o perioadă a vieţii când parcă totul a stagnat, nu mai poate înainta, sunt obstacole la tot pasul. Apare firesc sentimentul de autoconservare, individul vrea să trăiască, să se manifeste plenar. Această perioada de criză de identitate se poate transforma treptat într-o criză spirituală, instinctiv persoana realizează că ceva, cumva, undeva pune piedici, obstacole în viaţa sa. Criza spirituala erupe, se caută "ceva", apar diferite şanse, cineva îi spune despre o anumită persoană elevată, o anumită biserică, preot, organizaţie, etc. Acum apare oferta de alegere din multitudinea de căi, drumul potrivit cu starea actuală. Nu se poate spune că se greşeşte prin orice alegere, fiecare în esenţă nu alege decât ceea ce i se pare că i se potriveşte la momentul respectiv. Şi totuşi, orice alegere trebuie să lase o poartă deschisă, pentru o eventuală ieşire. Se poate comite de asemenea eroarea personală că se taie legăturile cu trecutul, adică familie, prieteni, etc. Chiar dacă vechiul anturaj nu mai este relevant pentru momentul respectiv, o legătură potenţială este bine să fie menţinută, trecutul va continua să rămână parte din ce suntem în prezent sau vom fi în viitor.

Care ar fi criteriile de alegere?

Totul depinde de atitudinea personală. Bunul simţ şi intuiţia personală totuşi trebuie să intervină în a alege. Se analizează astfel obiectul aspiraţiei, fie o organizaţie, fie o persoană. Dacă este o organizaţie se cântăreşte ce a făcut până acum, ce realizări importante are, ce fel de oameni sunt membrii grupului, etc. Bunul simţ intervine astfel de a face o alegere bună. Daca este vorba de a urma calea personală a unui maestru, se analizează de asemenea maestrul respectiv, dacă are realizări, ce fel de ucenici are, dacă trăieşte în lux, dacă viaţa lui (ei) este conform mesajului spiritual pe care îl propovăduieşte. Despre profeţii care nu urmează calea profeţiei lor se poate spune fără ezitare că sunt falşi pentru simplul motiv că orice profet este primul său ucenic. "A face ce zice preotul, şi nu ce face preotul" este o naivitate, mesajul transmis de cel care nu a experimentat nu poate avea validitate certă.

O altă întrebare pe care şi-o pune aspirantul este: "Unde mă duce această cale?"

Este greu să se dea un răspuns, dar simţământul că nu este nici o ezitare pe acea cale, trebuie să existe de la început. Cu alte cuvinte, aspirantul intră pe calea aleasă cu convingere şi încredere. Acestea sunt de ajuns pentru a intra pe calea introspecţiei spirituale.

Care ar fi problemele pe care aspirantul ar dori să le rezolve?

In primul rând ar fi dorinţa de a avea un simţământ al evoluţiei către împlinire. Aspirantul prin urmare trebuie să se simtă bine în noul mediu spiritual, fie că face rugăciuni în grup sau individual, fie că participă la cântece în grup (cum sunt grupările neo-hinduse sau neo-creştine), etc. Se evoluează astfel către un sentiment al împlinirii personale. Din cercetările sociologice de până acum se constată ca noul convertit constată că lucrurile înăuntrul organizaţiei sau noului grup sunt diferite de cum sunt văzute din afară. Este aceasta un pas înapoi? Nu! Mai degrabă s-ar spune ca este un alt obstacol care trebuie depăşit. Drumul spiritual este plin de obstacole şi încercări, aceasta explică de ce nu sunt mulţi cu adevărat căutători ai acestui drum. (Cei mai mulţi dintre noi nu ne încumetăm la o viaţă spirituală, pentru că viaţa obişnuită "pare" mai comodă sau nu sunt motive pentru aceasta căutare. Cineva poate fi mulţumit aşa cum este şi nu poate fi chestionat de ce, pur şi simplu nu are nevoie de căutări spirituale, fiind de cele mai multe ori ocupat(a) cu alte căutări.)

Ce înseamnă de fapt depăşirea obstacolului în materie de spiritualitate? Este învingerea adversarilor? Este dominarea grupului?

Nici una nici cealaltă.

Mai degrabă se poate crede că opoziţia într-un grup este un semn că aspirantul nu aparţine acelui grup. Este, prin urmare, timpul să iasă din acel grup şi deci obstacolul să fie depăşit.Trebuie observat aici că cel care a ieşit nu este la fel cu cel care a intrat. Este deja mai înţelept. Excluderea dintr-un grup este de fapt o proiectare mai sus, atât ca experienţă, cât şi ca viziune de viaţă. Este timpul, prin urmare, de a se continua călătoria spirituală. Un semn pozitiv, că lucrurile merg bine, este că aspirantul conştientizează ce s-a întâmplat, îşi dă seama şi realizează că a depăşit un obstacol, că lamentarea şi interpretarea ieşirii ca un refuz din partea grupului, nu este corectă.

Aceasta ar fi o scurtă teorie potenţială a călătoriilor spirituale. Ea exprimă, aşa cum a fost prezentată mai sus, latura centrifugă a căutării spirituale, o convingere personală a unui aspirant, că soluţiile problemelor proprii trebuiesc căutate în afară: fie prin aderarea la un grup fie prin a găsi un maestru. Dar aceasta nu epuizează multitudinea posibilităţilor.

O altă latură tot aşa de importantă este căutarea interioara, cea spiritual centripetă.Căutarea interioară are dimensiuni proprii diferite. Unele tradiţii recomandă pentru început o evaluare personală iniţială, mai precis o autoevaluare a propriei persoane. Cu onestitate aspirantul trebuie să se autoevalueze.

Ce înseamnă de fapt o autoevaluare? Ce putem de fapt observa în propria persoană?

Putem cu sinceritate să ne vedem aşa cum suntem cu adevărat. Dacă lăcomia este o caracteristică proprie, trebuie recunoscut şi conştientizat că suntem lacomi. Dacă dorinţa sexuală este greu de stăpânit, trebuie conştientizată ca atare. Mânia, uşurinţa cu care ne enervăm, ataşamentul lipsit de raţiune, mândria, toate acestea trebuiesc conştientizate. Autoevaluarea este esenţială. Nimeni altcineva decât noi înşine nu ne poate face o evaluare onestă a ceea ce suntem. Cu alte cuvinte, problemele personale sunt ridicate la nivelul de probleme de conştiinţă, de înţelegere. Aceasta indiscutabil este un pas înainte, este recunoaşterea şi conştientizarea unor caracteristici prezente ale persoanei. In final,cu onestitate nu putem decât spune: "Iată, aşa sunt eu acum, din aceasta este viaţa mea făcută în momentul de faţă!". Autoevaluarea s-ar dori să fie cât mai completă. Poate lua multe zile în a vedea cu claritate toate problemele şi hibele pe care cineva le poate avea. Se poate face chiar o listă (fireşte strict personală) cu aceste probleme. Cele mai evidente şi clare constatări sunt cele privitoare la fizicul nostru. Corpul poate fi disproporţionat, faţa crispată şi neplăcută, spatele adus, etc. Apoi urmează problemele de comportament, care sunt mai greu de recunoscut, aşa cum au fost menţionate mai sus: lăcomia, mânia, mândria, etc.

Ceea ce se poate observa la mai multe concepte spirituale religioase este că se încearcă a remedia problemele de comportament înaintea celor fizice. Din punct de vedere practic este o metodă superficiala. Este greu de crezut că cineva poate deveni calm şi echilibrat interior şi în acelaşi timp să aibă o faţă respingătoare. Fizicul de fapt este privit în multe tradiţii spirituale ca reflexie a interiorului, mai precis o imagine exterioară a unei condiţii interioare. Prin urmare, a practica de exemplu meditaţia în linişte, cu picioarele încrucişate, conform unei metode prescrise de cineva, rămâne o metodă superficială atâta timp cât corpul este continuu otrăvit cu felurite mâncăruri, băuturi, fumat, etc. Metoda cea mai simplă de a elimina aceste toxine este munca fizică, ce permite eliminarea toxinelor corpului.

Practicile de optimizare spirituală încep astfel cu corpul. Metodele sunt variate, diferite tradiţii posedă practici foarte utile: de amintit Yoga, Tai Chi. Falun Dafa, Taoism, Tantra, Veda, etc. Cine este într-adevăr serios în a începe practicile spirituale, supune corpul la muncă fizică intensă (dar nu distrugătoare!) pentru eliminarea toxinelor şi evită de a mai introduce alte toxine în corp. De remarcat în această direcţie sunt tradiţiile sihăstriei, a ashramelor indiene, a mânăstirilor tibetane, etc. Purificarea gradată a corpului permite o percepţie din ce în ce mai acută. Este în esenţă conştientizarea percepţiei, care practic creează diferenţa între persoanele spirituale. Practicantul începe să se trezească, corpul se armonizează, se transformă, faţa capătă trăsături armonioase, culoarea pielii devine plăcută, pe scurt se produce o armonizare a corpului atât ca aspect fizic cât şi ca funcţii interioare.

Se poate spune că se merge în această direcţie către un fel de însănătoşire, potenţialii aspiranţi fiind toţi consideraţi bolnavi într-un fel. Ashramele indiene nu pot fi prin urmare decât nişte spitale spirituale. Majoritatea rezidenţilor sunt bolnavi spirituali, există doar câţiva iniţiaţi, "doctori" spirituali, care se ocupă de însănătoşirea celor bolnavi. Conform tradiţiei, maestrul spiritual al ashramului îi permite rezidentului să părăsească ashramul dacă sunt semne evidente de însănătoşire spirituală, sau dacă a pierdut orice speranţă de a-l mai vindeca (cum sunt cazurile cele mai multe). Tradiţia monahală crestina de asemenea prescrie cumpătare la mâncare şi alte activităţi, munca fizică fiind de asemenea recomandată în mânăstiri.

Desigur că nu toţi putem sta într-o mânăstire sau ashram, dar cu bunăvoinţă, oricine poate găsi de lucru ca muncă fizică. Munca fizică permite amplificarea percepţiei, ea este o practică foarte utilă, dar nu face parte din practicile esoterice propriu-zise, ci este doar o componentă a lor. Practicile esoterice propriu-zise, dacă luăm câteva exemple din tradiţia indiană, pot consta din aşa zisele Asanas (posturi fizice) şi Pranayama (exerciţii de respiraţie). Ele pot fi învăţate de la instructori Yoga calificaţi, pot fi învăţate şi din cărţi, şi practicate individual sau în grup.

Fie că practicile spirituale sunt exterioare, ca cele descrise în prima parte a acestui capitol, fie că sunt interioare, ca cele descrise în a doua parte, ele nu se exclud reciproc. Cineva poate fi membru al unei grupări spirituale şi în acelaşi timp să aibă un program individual de practici interioare. În ultimă instanţă, orice practicant este singur în faţă cu obstacolele spirituale de orice fel. Mediul înconjurător poate stimula, poate inspira, dar aspirantul este în esenţă singur pe calea spirituală aleasă. Tradiţia indiană este clară în acest sens, discipolul locuieşte pentru o perioadă cu maestrul lui, dar în cele din urmă este lăsat singur, în acesta constând de fapt întregul concept al legăturii dintre maestru şi discipol, acela că practicantul (discipolul) devine independent de condiţionări atât mentale cât şi de mediu înconjurător.

IMAGINATIA

Cunoasterea care va va fi prezentata acum reprezinta latura feminina a corpului de lumina al omului.
Prin acest articol veti avea acces nu numai la teorie, dar si la procesele pe care le puteti utiliza pentru a incepe sa va vindecati propriile dureri si tipare negative. Aceste procese sunt aceleasi care au fost folosite in vremurile stravechi. Ele constituiau o parte din invatatura ce ii pregatea pe oamenii de atunci, pentru experimentarea directa a realitatilor interdimensionale si ale Lumii de Lumina - o lume pe care ne-o amintim acum, doar in visele noastre.
Noi am fost orbiti de lumina puternica a simturilor dominate de partea stanga a creierului nostru. Acum, amintirea acestei cunoasteri va permite lumii sa perceapa, din nou, intr-un mod cu adevarat echilibrat.
COMORILE ASCUNSE ALE VISELOR
Noi traim in corpurile noastre, dar adesea uitam cat de conectati suntem, cu adevarat, cu aceste corpuri. Actionam ca si cand corpul nostru ar fi un corp strain, inaccesibil dialogului, care trebuie dus in alta parte ca un obiect pentru a fi reparat. Noi suntem cei care percepem multitudinea de senzatii, emotii, sentimente si chiar dureri si, totusi, nu parem a pricepe posibilitatea ca am putea influenta puternic, in mod direct, sanatatea propriului corp. In schimb, ne abandonam puterea medicamentelor, chimicalelor sau doctorilor, terapeutilor, chiropracticienilor , farmacistilor, vindecatorilor sau chiar prietenilor nostri si, cel mai adesea, facem asta, fara ca macar sa ne intrebam: "Ma pot, oare, vindeca singur?"
Comoara se afla in starea noastra de vis
Atunci cand vorbim despre corpul nostru, sau cand ne adresam acestuia, cel mai bine este sa apelam la imagini, pentru ca imaginile reprezinta un limbaj pe care corpul nostru il intelege mult mai bine decat daca am folosi cuvinte. Pentru a ilustra ceea ce vreau sa zic, dati-mi voie sa va spun o poveste.
De mult, de mult, in Cracovia traia un evreu pe care il chema Eizik, fiul lui Yekel. Plin de datorii si coplesit de responsabilitatea unei familii numeroase, Eizik tanjea ca cineva sau ceva sa apara de undeva si sa-i usureze aceasta povara. Dar, nimic nu parea sa apara.
Intr-o noapte, Eizik a avut un vis ciudat. S-a vazut in Praga, capitala aflata la o mare distanta, stand pe un pod ce trecea peste raul Valtava, chiar langa palatul regelui. "Sapa!" - ii spunea o voce in ureche. "Chiar in acest loc este ingropata o comoara. Toate problemele tale se vor rezolva." Dar, cand s-a trezit, Eizik nu i-a dat importanta visului, crezandu-l doar o plasmuire a imaginatiei. Stia, oricum, ca nu are nici puterea, nici resursele necesare sa calatoreasca atat de departe.
Dar visul tot revenea. Noapte dupa noapte, el avea acelasi vis. In cele din urma, Eizik si-a dat seama ca nu va avea liniste pana cand nu va merge in indepartata Praga, pentru a verifica adevarul.
Cand a juns in capitala, epuizat si infometat, Eizik s-a dus direct la palatal regelui. Acolo, el a recunoscut podul din vis, locul fiind exact ca in viziunea sa. Dar podul era pazit de soldati. Cum s-ar fi putut apropia?
Atunci, pur si simplu, s-a hotarat sa spuna adevarul si - cred ca va imaginati - revelatiile lui Eizik au provocat soldatilor un imens amuzament. "In ceea ce ma priveste," a spus unul dintre ei, in bataie de joc, "eu am visat ca exista o comoara, care este ingropata in Cracovia, sub cuptorul unuia Eizik, intr-o casa de evrei, si, acusica, plec intr-acolo s-o iau!".
Auzind aceste cuvinte, Eizik a avut, instantaneu, o sclipire. S-a intors repede la Cracovia, a dat la o parte pietrele din cuptor si - fiti atenti! - acolo se afla comoara.
Faptul ca sunt comori ascunse in interiorul nostru, intotdeauna la indemana, acesta este mesajul cel mai evident al acestei povesti pline de intelepciune. Dar faptul ca exista comori care se afla ascunse in visele noastre, este un mesaj foarte putin inteles sau acceptat.
Dar daca morala povestii este inteleasa pana la capat, putem vedea ca ni se spune ca visarea in sine contine raspunsul la problemele noastre. In aceasta poveste, visarea este bagheta magica, ce face ca norii sa se risipeasca, deschide usile incuiate, curata panza de paianjen si oglinzile prafuite si reveleaza comorile ascunse in fiecare dintre noi.
Este, oare, adevarat? Putem, acum, sa ne folosim visele, pentru a ne purifica propriile corpuri fizice, mentale, emotionale si spirituale? Pentru a raspunde la aceste intrebari, trebuie sa punem o alta intrebare: "Ce este visarea?"
Doua creiere aflate in conflict
Avem un singur trup, dar avem doua maini, doua picioare, doi ochi si doua creiere. Fara aceste dualitati nu am putea tinde catre starea de echilibru. Din pacate, totusi, una dintre partile mintii si trupului nostru se va atrofia, adesea, slabind si subminand cealalta parte. De exemplu, daca mana dreapta este folosita prea mult, simetria naturala a posturii noastre se poate dezechilibra.
Cele doua parti ale creierului nostru (pentru a simplifica, le vom numi creierul stang si creierul drept) nu au convietuit prea bine impreuna. Creierul stang a dominat modul nostru de gandire, de la aparitia revolutiei stiintifice. El lucreaza cu logica, limbajul, abstractizarea, matematica, fizica, solutionarea problemelor. Modul sau de gandire este secvential, linear, rational si obiectiv. Evolutia sa este dependenta de legile cauzei si efectului. Creierul stang tinde sa surclaseze si sa dezechilibreze subiectivul creier drept.
Dimpotriva, creierul drept este implicat, in mod esential, in functionarea corpului si in toate manifestarile, senzatiile si emotiile acestuia. El descifreaza, cu viteza luminii, semnale complexe, reconstruindu- le, pentru a capata cunoastere. In acest fel, de exemplu, creierul drept nu numai ca emite judecati asupra aspectelor exterioare si ale stadiului starii de bine a altor oameni, dar el face si o evaluare asupra trairilor emotionale mai profunde.
Creierul drept opereaza instantaneu, holistic si intuitiv. Dupa cum exprima, atat de potrivit, limba engleza, noi suntem in-formati (in-formed) de catre creierul drept, care desface tipare, forme, modalitati de interactiune. Astfel, cilii mirosului sunt in-formati de forma moleculelor care plutesc prin nasul nostru. Urechile noastre sunt imprimate cu tiparele undelor de sunete, ochii nostri cu undele radiatiilor electromagnetice.
Creierul drept nu numai ca primeste, dar si reactioneaza fata de lumea exterioara si de fluctuatiile ce se manifesta in interiorul corpului nostru. El face asta, aducand tipare, forme si modificari in constiinta noastra. Creierul nostru drept viseaza, in mod activ, zi si noapte.
Atunci, de ce subevaluam aceasta parte geamana a noastra? Daca suntem dreptaci, ne-am gandi vreodata sa ne taiem mana stanga, pur si simplu, pentru ca nu este la fel de utila ca cea dreapta? Cine ne spune ca acest creier drept nu este folositor?
Raspunsul este, desigur: creierul stang! Solicitand atentia noastra, creierul stang refuza sa renunte la prerogativele sale, spunandu-ne ca priceperea creierului drept se limiteaza la vise - si ca visele sunt doar fantezii. Dar, oare, este chiar asa?
Visele si fantezia
Inainte de a descrie puterea uitata a visarii, trebuie sa inlaturam credinta ca visarea si fantezia sunt acelasi lucru. Creierul stang, fiind plin de vointa, agresiv si competitiv, stabileste teluri, pe care actioneaza ca sa le realizeze. Fantezia este calea prin care creierul stang ne rasuceste adevarata noastra visare, in propriile sale scopuri.
De exemplu, putem avea fantezia ca seful nostru este concediat, pentru ca a furat bani de la companie si, auziti!, postul lui ni se ofera noua. Fantezia este in interesul personal. Cerintele, asteptarile, dorintele, pasiunile si resentimentele noastre dau culoare fanteziei si rezultatelor acesteia.
Visarea adevarata nu are asemenea intelesuri. In schimb, ea raspunde jucaus, asa cum face un copil. Daca se confrunta cu o strambatura, ea va scoate limba. In fata unei femei frumoase, ea va lumina cu un miros minunat sau cu un peisaj mirific. Visarea raspunde exact la ceea ce percepe - nu in mod simplist, prostesc, ci intr-o maniera directa, spontana si creativa.
Vom numi aceasta visare afectuoasa imaginatie activa.
''Hrana sanatoasa a asocierilor
Imaginati-va un copil lipsit de mama sa de la o varsta frageda. El plange si plange si continua sa planga si cand devine adult.
Cu ce il hranim? Cu cuvinte. ''Cure de vorbit.'' Din pacate, curele cu vorbe au efect doar asupra mintii. Ele nu pot ajuta bietul corp, care tanjeste, inca, dupa atingerea tandra a mainilor mamei, pline de ocrotire, dupa ganguritul ei dulce, dupa lumina ochilor si a zambetului ei.
Cuvintele se infasoara doar in jurul corpului care sufera de povestea trista a pierderii. Ele nu pot vindeca trupul de foamea sa de afectiune. Numai in-formand creierul drept (prin folosirea imaginatiei active, pentru a-i hrani experientele traite, efectele concrete, pentru a-i darui sustinerea de care are nevoie atat de acut), numai in acest fel se poate reface tiparul. Prin in-formarea creierului drept, prin imaginatia activa, configuratiile intiparite de pierderea timpurie pot fi clarificate si reconfigurate.
Cum putem in-forma creierul drept, prin imaginatia activa? Cum se face, de fapt, aceasta?
Pentru inceput, prin terapeuti sau alte ajutoare, creierul drept regaseste urechea ascultatoare, ochii iubitori, atingerea mainii care mangaie corpul sau chiar apropierea fiintei dragi. Jumatate din procesul vindecarii se realizeaza prin prezenta activa, grija sau atingere.
Chiar la o anumita distanta, creierul drept actioneaza ca un radio, captand forma acestor frecvente de afectiune. Noi experimentam acest fenomen in viata de fiecare zi, cand ne gandim la cineva care, apoi, ne va suna in ora sau ziua urmatoare. Viziunea chipului acelei persoane si emotia generata in creierul nostru drept, trimit un semnal celeilalte persoane, in acelasi fel in care o statie radio va emite semnale specifice pentru a fi receptionata. Rezonanta la ganduri si sentimente subtile este o caracteristica a creierului drept.
Sa ne ocupam, personal, de durerile noastre
Datorita abilitatii creierului drept de a recapata tipare pierdute - precum in exemplul de mai sus - nu trebuie sa pierdem timpul, ci sa ne hranim singuri, cu hrana sanatoasa a corelarii/asocieril or! Altii ne pot stimula receptivitatea, dar si noi putem face asta, in acelasi fel. De fapt, fiind mereu in corpul nostru, o putem face mult mai bine decat oricine altcineva. Tot ce trebuie este sa ne intoarcem simturile catre interior, pentru a ne asculta propriile nevoi.
Cu ce incepem? Cu corpul nostru. In primul rand, incepem sa ne refacem tiparele configuratiilor lipsei, prin atentia pe care o acordam durerilor si disconfortului din corpul nostru. Atunci cand ne confruntam din nou cu durerea, incercarea de a ne distanta de ea hraneste tiparul lipsei, al pierderii. Atunci cand invingem impulsul natural de a fugi si incepem sa ne hranim creierul drept, experientele, energiile subtile, cautarea sprijinului corpului nostru, avem posibilitatea de a realiza reversul tiparelor negative si de a genera vindecare.
Iata cum sa faceti:
Sa ne ocupam de durerile noastre
Inchideti ochii, respirati incet, de trei ori, numarand inapoi, de la 3 la 1. Imaginati-l pe "1" foarte inalt, bine conturat si foarte luminos.
Apoi, intoarceti-va ochii spre interior, inauntrul corpului vostru. Imaginati-va cum calatoriti in jos, in zona durerii fizice, emotionale sau mentale. Permiteti-va sa fiti in-formati de catre durerea voastra. Cum arata ea? Ce culoare are? Are vreun miros? Are o anume textura sau un anume sunet? Este fierbinte sau rece? Inflamata sau lipsita de stralucire? Umeda sau uscata? Descrieti tot ceea ce ''vedeti'' despre durerea voastra.
Facand asta, veti avea impulsul sa faceti ceva, ca reactie la ceea ce ''vedeti.'' De exemplu, sa ne imaginam ca ati fost informati ca aveti o fractura lineara, foarte fina, la un os. Cum ati putea sa abordati aceasta problema? Raspunsul il veti gasi numai prin propriile voastre impulsuri. Exact asa cum faceati cand erati copii, va jucati, improvizati. De exemplu, va va veni ideea sa umpleti fisura osului cu o raza de soare. Sau v-ar putea veni impulsul sa o lipiti cu pasta alba de ridiche mestecata. Gasiti-va imagini. Ati primit o informatie din interiorul vostru, care va spune ca aveti o fisura lineara, iar voi raspundeti, oferind o alta imagine, imaginii ce v-a fost data.
In acest fel, va hraniti creierul drept. Pe calea neuronala, acest mesaj nou este transmis osului vostru. Osul, in-format corespunzator, se grabeste sa se vindece.
Nu trebuie sa credeti in mod automat ceea ce va spun: testati in mod activ. Cuvintele nu pot in-forma. Data viitoare cand experimentati o durere, folositi-va imaginatia pentru a va autovindeca.
Raspunsul la in-formatia interioara
Contactul cu durerea nu este singurul mod in care puteti accesa creierul drept. Relaxarea ofera informatii la fel de valoroase. De exemplu, cand sunteti pe cale de a adormi, dar inca nu s-a instalat somnul, puteti fi, subit, invadat de senzatii noi, culori intense, lumini si juxtapuneri ciudate de imagini. Aceste imagini (numite hypnogogice) reveleaza conturul creierului vostru drept. Atunci cand adormiti, cand stimulii exteriori sunt inchisi sau tacuti, creierul drept iese la suprafata, ca o insula din adancuri, ce iese din oceanul uitarii, din somn.
Visele voastre va prezinta un puzzle, inca neterminat, la care puteti adauga piesele pe care le doriti. De exemplu, visati ca sunteti purtati de un torent, ale carui ape involburate cresc. Va treziti cu un sentiment de teroare. Dar, dupa contemplare, recunoasteti ca viata voastra este prea ocupata si ca nu detineti nici un control. In acest caz, ce ati putea face? Va sunati terapeutul, fiind intr-o stare de panica? Posibil. Dar, o cale mai buna, poate, este doar sa va asezati, sa inchideti ochii si sa va reintoarceti la visul vostru. Aceasta metoda, de a va confrunta cu propria teama, este mai rapida si va elibereaza, daruindu-va independenta si posibilitatea de a stapani singuri situatia.
Iata cum se face:
Fiti prezenti in visele voastre
Inchideti ochii si respirati, profund, de trei ori, numarand invers, de la 3 la 1.
Acum, reintoarceti- va la visul vostru. Va vedeti tarat de un torent dezlantuit. Ce faceti pentru a scapa din aceasta situatie-limita? Puteti, spre exemplu, sa va relaxati complet si sa va lasati purtat de apele involburate. Curand, sunteti purtat in jos, spre o mare calma, sclipitoare. Sau va puteti agata de o creanga joasa si sa iesiti, astfel, din apa furioasa. Sau, pur si simplu, puteti decide sa va scufundati in valtoarea torentului si sa ramaneti acolo, devenind una cu apa, apoi sa iesiti la suprafata, observand cum apele s-au potolit. Urmariti ce se intampla. Atunci cand simtiti ca miscarile apei sunt complet calme, expirati si deschideti ochii.
Deci, aveti mai multe optiuni. Dar, va rog sa va amintiti ca, atunci cand reintrati in vis, numai una dintre optiuni poate fi aplicata. Imaginea din vis si acea unica optiune vor servi atat diagnozei, cat si vindecarii voastre. Veti gasi rezolvarea unui scenariu in care va aflati in dificultate, prin interventia activa asupra viselor si prin in-formarea corpului vostru asupra domolirii furtunii fizice, emotionale sau mentale. Astfel, ati participat direct la propria vindecare.
Dialogul cu creierul vostru drept
Veti fi, oare, satisfacuti doar cu posibilitatea de a raspunde unei dureri sau unui vis? Ce ati spune de dialogul direct cu creierul vostru drept? Acum stiti ca de interventia voastra depinde reinstaurarea starii de sanatate, in prezent si pe viitor. Sunteti, oare, tentati sa descoperiti ce comoara este ingropata in cuptorul vostru emotional? Sa dati la o parte pietrele care o ascund? Sa patrundeti in spatiul magic pe care tocmai l-ati gasit?
Pentru asta, trebuie sa actionati! Trebuie sa intrebati, asteptand ca raspunsul sa vina, nu in cuvinte, ci printr-o experienta tridimensionala, complexa, la care participati direct. Creierul vostru drept este ca un copil foarte bine stimulat. Cu cat mai mult indrazniti sa ii adresati intrebari, cu atat mai multe raspunsuri active, vitale, pline de interes, jucause veti primi. Foarte curand, el isi va revela, in maniera sa jucausa, abundenta din lumea lui ascunsa. Copilul plin de lacrimi, care a devenit un adult trist, se simte din nou implinit.
Acordandu-va atentie voua insiva, incepeti sa fiti hraniti, imbogatiti, transformati. Vechile configuratii fixe ale pierderii si impovararii se desfac, se transmuta si se duc catre tinutul promis, in care curge lapte si miere. Abundenta, bogatia, creativitatea, bucuria, lumina, iubirea, gratia, frumusetea toate rasar din taramul interior. Pentru a le accesa, trebuie doar sa utilizati aceasta in-formatie.
Dialogul cu lumea viselor voastre
Inchideti ochii si respirati, profund, de trei ori, numarand invers, de la 3 la 1.
Imaginati-va ca stati pe o pajiste, privind la cerul de un albastru clar. Intindeti mana in sus, catre soare, si prindeti o raza de lumina, cu care desenati un cerc luminos in partea dreapta a cerului. Expirati si aduceti mana in jos.
Priviti in cercul de lumina si vedeti ce minunatii apar acolo, pentru voi. In functie de ce vedeti, raspundeti imediat ce apare o solicitare. Sau, daca imaginea va completeaza si va satisface, expirati si deschideti ochii.
Sunt cai infinite de a repera Sursa imaginara. Pentru a gasi modalitatile prin care puteti face acest lucru, trebuie sa deveniti un poet. Poetul creeaza un taram ireal intre cuvinte si imagini. El ne scoate din modul nostru uzual de a vedea realitatea, prin imagini juxtapuse sau prin salturi ale imaginatiei, efecte paradoxale sau neasteptate. Puteti invata enorm din maiestria poetului.
Amintiti-va: creierul vostru stang vrea sa dezavueze tot ceea ce tocmai ati citit. Dimpotriva, creierul drept se manifesta prin imagini, simt tactil, sunet, miros si gust.
Oare va veti hrani copilul interior infometat, cu hrana sanatoasa a imaginatiei? Daca veti face asa, nu numai ca va veti autovindeca, dar veti porni pe drumul unei aventuri incitante. Precum Eizik din Cracovia, participand activ la propriile vise, veti descoperi comorile ingropate in inima voastra. Acolo este ascunsa mostenirea voastra, harazita de la nastere, de sanatate, abundenta, fericire si viata plina de echilibru si armonie.

GREATNESS

GREATNESS

GREATNESS





"Without passion, you don't have energy; without energy, you have nothing. Nothing great in the world has been accomplished without passion."

I REALLY LOVE YOU

RESPIRATIA IN SINCRONICITATE

Sincronicitatea presupune asumare si participare. Va invit sa cream impreuna holograma spatiului-timp ACUM SI AICI EU SUNT, prin exersarea Respiratiei Profunde in sincronicitate, in fiecare zi de vineri, orele 21,00 - 21,30 (ora ROMANIEI).
Sa activam impreuna INIMA SHAUMBRA intr-o bataie ampla a regasirii si conexiunii, focalizata prin Diamantul Constientei Divine.
Va mai invit de asemenea, sa va impartasiti impresiile si rezultatele acestei experiente a revenirii ACASA, in scris, bucurandu-va si bucurandu-ne si pe noi cu Darul de Iubire primit.

IUBITA FAMILIE,
Astazi 23.03.2007, ora 21,00, INIMA SHAUMBRA, va incepe sa bata, prin VOI. Darui-ti-i BUCURIA voastra de a fi impreuna, intr-o RESPIRATIE AMPLA, in timpul careia vom absorbi energiile RADIANTEI DIVINE...

VOM SIMTI PULSUL CREATIEI
TREZINDU-NE LA NOUA NOASTRA CONSIENTA:
MARETIA SUBLIMA!

- ASEAZA-TE PE STANCA INGERULUI, cel mai potrivit loc pentru tine...
- PATRUNDE-TE DE UNICITATEA FIINTEI TALE...
- LASA PLOAIA IUBIRII SA PATRUNDA IN TINE...SA DIZOLVE SPERANTELE NEIMPLINITE, NEIERTARILE, DURERILE, TOT CE AI FOST TU PANA ACUM...INLATURA TOATE BLOCAJELE... SI...
- ACCEPTA SUFLAREA DULCE A UNEI NOI PERCEPTII SA TE INSPIRE...
- INSPIRA... INSPIRA...
- INCARCA-TE CU ENERGIILE FIINTEI TALE DIVINE...SI...
- DARUIESTE...DARUIESTE-TE IN MIILE DE FELURI ALE FIINTEI TALE SOLARE...
- FII GENEROS...STRALUCESTE! STRALUCESTE!
- IAR ACUM...USOR...USOR...INTOARCE-TE PE PAMANT, INGER NOU, DESFA-TI CU INCREDERE ARIPILE...PLUTESTE...ZBOARA...INALTA-TE...SI FII OM!
BINECUVANTARE SI DRAGOSTE...INGERI DULCI!

VA ASTEPT!

Deea Maanth


Va multumesc ca existati, dragi Ingeri Shaumbra.

Deea Maanth

IUBIREA

Fiecare fiinta este IUBIRE. Intregul Cosmos, este IUBIRE.
A te cunoaste pe tine este mai intai necesar sa cunosti si sa accepti acest minim adevar: EU SUNT IUBIREA.
Cea mai puternica Forta a Existentei - este IUBIREA.
Ceea ce ne poate cateodata induce in eroare sunt atat de variatele ei fete, care pot fi forme infinite de manifestare. In esenta si realitate, ele functioneaza dupa aceleasi legi. Aceste legi au facut obiectul studiului, definitiei si aplicarii tuturor disciplinelor cunoscute.
Dar se pare ca adevarul despre IUBIRE inca se lasa greu de cucerit, inca se lasa greu de acceptat, inca se lasa greu de aplicat.
Si asta pentru ca ne este teama de acest miracol necunoscut: IUBIREA.
Au fost nenumarati invatatorii care sa ne invete despre IUBIRE. Eu nu mi-as dori sa fiu unul dintre ei. Si asta pentru ca singurul INVATATOR in viata ta, nu poti fi decat TU.
Si asta nu afli dintr-odata. Ai cel putin timpul unei vieti sa afli acest lucru. Sau probabil, timpul foarte multor alte vieti.
Plecasem de la definitia: FIECARE FIINTA ESTE IUBIRE;INTREGUL UNIVERS ESTE IUBIRE; EU SUNT IUBIRE. Am putea sa le reasezam intr-o alta ordine si sa facem o alta afirmatie: INTREGUL UNIVERS ESTE IUBIRE; EU SUNT IUBIREA; FIECARE FIINTA ESTE IUBIRE: CEA MAI PUTERNICA FORTA A EXISTENTEI ESTE IUBIREA!
Ar fi vremea sa punem si intrebarea: La ce foloseste acest enunt? Simplu: Acest enunt este o cale si un intrument pentru cea mai simpla dintre stari: FERICIREA.
De ce FERICIREA ar trebui sa fie o STARE FUNDAMENTALA? Pentru ca ea genereaza celelalte stari: GENEROZITATEA, RECEPTIVITATEA, CREATIVITATEA.
Se presupune ca si acestea sunt stari ale functionalitatii IUBIRII. Fara aceste atribute, IUBIREA, desi exista, nu este functionala. Adica nu isi produce nici in interior, nici in exterior scopul sau.
Care este scopul IUBIRII? SA FIE IUBIRE! - prin Tine, prin fiecare fiinta din Univers, prin intreaga EXISTENTA.
Ori, daca conform definitiei TOTUL ESTE IUBIRE (Existenta, Universul, Fiecare Fiinta, Tu), atunci rezulta ca fiecare parte, element din acest intreg, atunci cand nu este functional integral, poate produce disfunctionalitati pe nivelul in care el este integrat ca si la nivelul intregului Univers si al Existentei. Fara Iubirea care esti Tu, nu este intreaga si functionala IUBIREA.
Este usor de spus: FII IUBIRE, fii doar IUBIRE, fii numai IUBIRE!
De ce oare ai avea nevoie, ca sa fii asa si sa te manifesti asa?
Este greu...? Nu! Chiar nu ai nevoie de nimic!
Nu ai nevoie de nimic pentru ca absolut totul exista si nu mai are nevoie de nimic.
Pare sa se fi ajuns la o afirmatie bizara. Si atunci?
Daca totul exista si este perfect, de ce mai vorbim despre IUBIRE?
Vorbim despre IUBIRE pentru ca, dupa cum spuneam: IUBIREA ESTE CEA MAI PUTERNICA FORTA A EXISTENTEI! EXISTENTA ca tot, pentru a fi VIE are nevoie de MANIFESTAREA IUBIRII. Dar, ea IUBIREA, pentru a se manifesta pe SINE ca atare, este necesar sa fie CONSTIENTA DE SINE, DE FORTA si DE FORMELE SALE DE MANIFESTARE.
Primul pas in constientizarea IUBIRII care esti, incepe prin constientizarea individului care esti. De obicei esti tratat ca un element al unui produs oarecare, inseriat si cultivat social, printr-o gama de cunostinte menite sa iti dezvolte foarte clar limitele tale: - morala, sociala, rasiala, religioasa, etc...Functie de acestea te autoplasezi (sau cineva are grija pentru asta - de obicei societatea si institutiile sale) pentru o anumita orbita functionala, unde ai foarte repede sansa sa afli ca esti <...>, sau nu esti <...>, si te obisnuiesti sa ti se dea, sa ti se ia, sau sa renunti singur, pentru ca nimeni nu ti-a spus ca NU ESTE NEVOIE - CA NU AI NEVOIE: SA TI SE DEA, SA TI SE IA, SA RENUNTI. Si asta dintr-un motiv extrem de simpu: EXISTA TOTUL NELIMITAT, FARA VRE-UN PROPRIETAR SI TOTUL ITI APARTINE! TU ESTI REGELE, REGINA EXISTENTEI , TU, DAR SI ORICARE ALTA FIINTA DIN EXISTENTA!
Acesta ar trebui sa fie primul lucru pe care sa il inveti: TU EXISTI, TOTUL EXISTA INTR-O EXTREMA ABUNDENTA! TU ESTI TOTUL, PENTRU CA TU EXISTI si oricand POTI AVEA ACCES LA INTREG.
Dar pentru a avea accesul la aceasta fabuloasa ABUNDENTA, este nevoie sa te cunosti, sa afli ce anume te exprima pe tine cel mai bine ca IUBIRE, ca fiinta facand parte din UNIVERS, din EXISTENTA, din IUBIRE.
Intotdeauna, pentru ca asa te-ai nascut, vei sti sa faci ceva mai bine decat oricine altcineva. Si stii ce poti face cel mai bine, decat oricine altcineva? SA IUBESTI! Ei afla, ca nimeni, dar absolut nimeni, nu stie si nu poate iubi ca TINE! Nimeni, absolut nimeni, nu poate manifesta IUBIREA asa cumo faci TU.
De aceea este esential sa te privesti si sa te iubesti ca pe cea mai minunata fiinta pe care ai avut vreodata ocazia sa o cunosti! TU, esti IUBIREA ADEVARATA. IUBIREA PERFECTA. Bucura-te de TINE, de faptul ca ai avut aceasta extraordinara sansa de a te fi nascut din IUBIREA insasi, pentru A FI IUBIRE!

Binecuvantare, Dragoste si Pace, INGERI DULCI AI SHAUMBRA ROMANIA!

Deea Maanth

PERLELE FERICIRII

Dragi Ingeri Shaumbra,

Multumim ALEXANDREI pentru pe care astazi ni le-a adus in dar...sunt perle de intelepciune, dar si un minunat mod despre felul in care fiecare entitate alege si poate sa isi depaseasca limitele setarilor anterioare, care de multe ori ne-au marcat cu lipsa de incredere, in noi, in cei din jurul nostru, in perspectiva...Poate ca multi dintre noi traim aceste momente de profunda schimbare ca in vis, fara a crede in mod real in puterea transformatoare a energiilor taramurilor inalte. Si stiti de ce se intampla asta, pentru ca poate nu toti ne-am propus intr-un fel absolut sa ajungem in acel ANGELLAND. Angel Land, pe langa a fi un loc fizic, este in primul rand taramul puterilor noaste manifestate, asumate constient si pozitiv, cu o mare incredere si determinare interioara.
Una dintre perlele din acest periplu, este PERLA PRIETENIEI. Constientizarea prezentei prietenilor tai in voiajul temerar, iti da nu numai sustinere, dar si forta. Forta de a merge inainte, pentru ca energia ta se improspateaza in lumina energiei cu care prietenii te sustin si te ajuta sa nu abandonezi. Aceasta perla este unul dintre instrumentele de lucru in noua exergie. Ceea ce ar fi necesar este sa folosim mai mult este CONEXIUNEA. Aceea care o vor alege se vor bucura de cunoasterea unor taramuri incredibile, situate la cea mai inalta altitudine cu putinta, altitudinea fiintei lor depline.
Fiind stapan al PERLEI INCREDERII, PERLEI PRIETENIEI, al PERLEI COMUNICARII, al PERLEI CURAJULUI de a ne vedea propriul vis implinit, si nu in ultimul rand al PERLEI DE A DARUI, esti si poti fii cel mai bogat OM de pe PAMANT, pentru ca ABUNDENTA este o stare personala, pe care cei mai multi o refuzam, crezand ca numai altii pot fi bogati si asta pentru ca ne multumim numai sa primim, sa privim, sa ne retragem, fara sa participam, fara sa actionam, fara sa ne dorim sa fim bogati prin tot ceea ce noi suntem si putem fi.

Astazi, primiti, va rog in dar, prima dintre cele zece perle ale FERICIRII: PERLA IUBIRII
Este primul instrument prin care noile energii, prin noul vostru constient, va incepe sa lucreze, activand vibratiile crearii noului PAMANT , pentru ca si el PAMANTUL, are nevoie de prieteni pentru a-si intreprinde marea aventura a Saltului Cuantic!
Este perla MARELUI SECRET AL SUCCESULUI: Doar nevazuta putere a iubirii poate deschide inimile oamenilor! Iubirea mea va topi toate inimile ca un soare ale carui raze incalzesc cel mai rece pamant! Privind absolut totul cu iubire, ma voi naste din nou. Voi iubi soaarele, voi iubi ploaia, voi iubi lumina, intunericul pentru ca imi arata stelele, voi spune bun venit fericirii si voi fi marinimos. Nu voi alunga tristetea, pentru ca imi deschide sufletul... Imi voi iubi dusmanii,imi voi incuraja prietenii. Voi inmampina orice reactie a oricui, cu iubire. Voi lepada frica si voi deveni puternic. Voi saluta pe oricine cu zambetul pe buze, cu ochii stralucind, spunand in liniste, dar cu voce sonora: "TE IUBESC". Si cel mai mult, ma voi iubi pe mine insumi, si imi voi deschide inima tuturor, iar inima mea va creste, pana va incalzi pamantul! Daruita astfel, iubirea mea va creste de sute de ori, iar eu nu voi mai avea timp decat pentru iubire. In lipsa iubirii, toata cunoasterea si toata inteligenta lumii esueaza. EU NU VOI ESUA, PENTRU CA EU SUNT CEL CE SUNT, IAR FAMILIA MEA ESTE SHAUMBRA!

Imbratisari cu dragoste, Pace, Bucurie si Binecuvantare,
Dragi Ingeri ai Familiei Shaumbra!

P.S. ASTAZI LA ORA 21,00 INIMA SHAUMBRA VA BATE PRIN SI ODATA CU INIMA VOASTRA!

Deea Maanth

_________________
RASPUNSUL SUNTEM NOI!

ACCEPTAREA

Dragi Ingeri Shaumbra,Cu siguranta, v-ati intrebat pentru ce strabat atatea spatii si dimensiuni spiritele celeste pentru a veni la NOI. Pentru a ne ajuta sa invatam sa ne construim pe noi, construind astfel o LUME NOUA.Frumos spus, de fapt, a CONSTIENTIZA ACCEPTAREA... ACCEPTAREA este starea ECHILIBRULUI DIVIN, singura forta care transforma si construieste, caci echilibrul este dinamica intregii existente. Este starea de profunda intelegere a UNICULUI, dispersat in atat de variatele forme ale IUBIRII UNICE. Fiecare suntem DIVINUL. Fiecare suntem un dar al UNICULUI. Si nici o bucurie nu ar trebui sa fie mai mare decat bucuria de a fi si a ne construi impreuna. Cat de mult va bucurati, pur si simplu, doar pentru asta? A fi impreuna in IUBIRE este ARMONIA. ARMONIA TOTULUI, cea mai inalta si mai pretioasa melodie. Melodia infinitului care ne contine la modul infinit...Fiecare o canta cu vocea sa, cu vocea sufletului sau... Iar acordurile acestei melodii sunt ACCEPTAREA si COMPASIUNEA, care aduc CLARITATE. Puterea CLARITATII este INTELEGEREA, este INTELEPCIUNEA de a STI ca fiecare fiinta, ESTI TU! Adevarata putere a IUBIRII consta tocmai in ACCEPTAREA prezentei colective in SUFLETUL DIVIN. A fi shaumbra presupune ca mai intai sa accepti DIVINUL oricarei fiinte, indiferenta manifestarea sa. Orice limitare de intelegere este temporara. Oricine vorbeste despre sine, accepta si manifesta ca nu se cunoaste. Atunci cand te cunosti, taci si asculti, pentru ca STII CINE ESTI, pentru ca stii ca invatand de la cei cu care esti vei deveni din ce in ce mai minunat, si asta pentru ca fiecare fiinta adauga luminii tale stralucirea sa. A accepta in sufletul tau cu iubire o persoana, inseamna sa beneficiezi de toata intelepciunea acelei persoane, iar intelepciunea este harul divin. Fiti intelepti, pentru ca numai intelepciunea voastra construieste aceasta LUMINA si LUME MAGNIFICA: LUMEA IUBIRII. Asta construim noi, AICI SI ACUM, DRAGI INGERI SHAUMBRA! Lucrati cu spor! Cu multa dragoste, va imbratisez, DRAGI, MINUNATI, INGERI SHAUMBRA! Deea Maanth